„Niciodată până astăzi, în ciuda faptului că am fost martori la toate prăbușirile morale ale acestei ere și la cele mai jalnice dintre ele, nu am avut niciodată un contact atât de nemascat și brut cu rușinea și decăderea noastră. [...] Ieri a fost o zi de rușine pentru toți grecii. [...] Pentru că ieri, odată cu procesul care a început, a fost deschis unul dintre cele mai murdare canale care au lăsat vreodată duhoarea lor morală în atmosfera Atenei. Am retrăit cele mai rele ore ale ocupației. Nu cea germană [...] Vorbim despre ocupația greacă. [...] Vorbim despre Siguranță.”
Cu aceste cuvinte, jurnalistul ziarului centrist Eleftheria a descris începutul celui mai mare proces al colaboratorilor cu ocupantul, după cel al guvernelor de ocupație, care a avut loc la Tribunalul Special (al Colaboratorilor) din Atena în octombrie 1945. A fost procesul grupului de conducere al Siguranței Speciale a Jandarmeriei Regale Elene. Ceea ce este remarcabil este referința jurnalistului nu la ocupația germană, ci la cea greacă. Nu este o figură de stil, ci o realitate dureroasă. Acest lucru este demonstrat de studiul fenomenului colaborării.
Prin termenul „ocupație greacă”, jurnalistul de mai sus a descris escaladarea fenomenului de colaborare cu ocupantul, așa cum s-a manifestat în ultimul an al Ocupației prin dezvoltarea formei sale armate. Drumul colaborării fusese deschis cu mult înainte ca oamenii din Jandarmerie să acționeze împreună cu alți colaboratori înarmați ai Autorităților de Ocupație Germane pe străzile Atenei și Pireului. A fost inaugurat de generalii greci care au format primul guvern de colaborare și de armata de oameni de afaceri și diverși aventurieri care s-au grăbit să lucreze în numele Autorităților de Ocupație.”
