Totul a început în 1972, în anul cinci al celor șapte ani. Atunci, desigur, nu știau cât va dura dictatura, șapte sau mai mulți ani, dar aveam impresia că nu se va termina niciodată. În această atmosferă sumbră aveam nevoie de altceva, ceva diferit, ceva proaspăt, ceva nou. Ce ar putea fi însă asta? Atunci o idee mi-a trecut prin minte. Poate ar trebui să facem un spectacol pentru copii? Acesta ar fi fost cu siguranță ceva nou. Nu am urmărit niciodată un astfel de spectacol și nici nu îmi puteam imagina cum ar fi fost. Îmi amintesc că eram într-o tavernă în Rafina împreună cu Stamatis Fasoulis. "Stamati", i-am spus, "nu ar fi frumos să facem un spectacol pentru copii? Eu cred că ar putea fi foarte frumos..." "O idee bună", mi-a spus Stamatis și cam așa au început toate.

Xeina Kalogeroidou, cu modul ei aparte, ne povestește tot ce a trăit și simțit făcând teatru pentru copii. Cinci zeci de ani de mari aventuri cu emoții, încercări, dureri, dar și momente de fericire înălțătoare.