Cartea aceasta își extrage inspirația din nevoia unei analize moderne a peculiarităților, contradicțiilor și suspendărilor care caracterizează aplicarea proceselor de evaluare în educația neoelenă, prin prisma unui concept care, deși se evidențiază ca fiind catalizator, rămâne neglijat. Acest concept nu este altul decât „antisistemicitatea”, care se regăsește în principal în domeniul sociopolitic și exprimă opoziție, refuz, rezistență și intenția de a răsturna regulile existente care guvernează funcționarea unui sistem.

Cele treisprezece texte incluse în acest volum colectiv abordează problema evaluării în educație și scoate în evidență aspecte ale comportamentului și atitudinii antisistemice care se observă în acțiunea și interacțiunea subiecților sociali sau care sunt găsite în funcționarea instituțiilor și aplicarea politicilor referitoare la evaluare.

Întâlnirea dinamică a evaluării și a aspectelor sale particulare cu conceptul de antisistemicitate evidențiază, așadar, noi subiecte de studiu, formulează întrebări originale și orientează cercetarea contemporană spre lecturi inovatoare, care au ca scop final înțelegerea și interpretarea realității educaționale.