Când prietena mea Anna m-a rugat să-i păstrez secretul, m-am simțit ca și cum aș fi ținut un parc de distracții magic în palmă, cu lumini și cai care se ridică și coboară pe carusel. Secretul lui John mirosea a un ursuleț de pluș moale și pufos în care te cuibărești în brațe. Așa că înțelegi, eram înnebunită după secrete și credeam că regula de a nu spune nimănui nu ar trebui niciodată încălcată. Până când prietena mea Teresa m-a rugat să păstrez un secret care arăta ca un monstru teribil la capătul unui coridor întunecat... O poveste despre cum ar trebui să gestionăm atât secretele luminoase, cât și cele întunecate.