Comerțul cu oameni nu este o rană locală, ci o rană de dimensiuni globale, care nu recunoaște nicio rasă, culoare sau religie.

„Mă duc eu, eu femeia, mă duc singură… stați aici și fumați țigări”. O frază pe care o iau din operă, care singură își dă semnalul unui manifest feminist.

Energia feminină se revoltă din cea mai puternică poziție a sa, poziția de mamă. Într-un mediu patriarhal în care femeia, fiind subprimată, nu știe să se susțină singură social, Mama, simbol care joacă un rol central în opera lui Odise Plaku, va deveni o ființă pregătită să creeze o lume nouă. Cere justiție, cere pedeapsă, pentru oricine îndrăznește să insulte și să umilească corpul feminin, demnitatea umană.

Aș spune că, prin problema socială a traficului de oameni, autorul evidențiază puterea naturii feminine. Comerțul cu oameni este o plagă socială care durează de secole și trăiește încă, din păcate, în secolul 21.

Puterea Femeii se trezește prin pierdere… forța instinctuală a maternității de a-și proteja copilul împotriva Autorității corupte nu cunoaște limite. Denunță, luptă, sparge limitele puterii sale fizice și devine o figură tragică. „Dacă îi explodează inima și se varsă afară, va îneca întreaga lume”. Autorul transmite un mesaj puternic.

Ca un maestru al poeziei, folosește o poveste tragică pentru a crea teatru politic. Georgia Zoi și cu mine îți mulțumim, Odise Plaku, că ne-ai încredințat opera ta.