Discuția cu studenții la arhitectură a lui Le Corbusier a fost publicată pentru prima dată în 1943, în timpul războiului, fiind rodul dorinței marelui arhitect și gânditor de a se adresa direct studenților la arhitectură, după ce anterior a refuzat în mod repetat propuneri de a preda la universitate („Să predau ce? Filosofia vieții?”).
La propunerea profesorului Dimitris Fatourou, o altă mare figură a arhitecturii grecești, Suzana Antonakaki, a tradus acest text clasic, care a fost publicat în limba greacă în timpul dictaturii, în 1971. TraduCerea lui S. Antonakaki este republicată astăzi de Editurile Universitare din Creta, iar această nouă ediție urmează cu fidelitate estetica primei ediții franceze, care a fost proiectată de Jean Petit la editura Minuit.
A fost păstrat textul introductiv al lui D. Fatourou care însoțea ediția din 1971, și a fost adăugat un nou note introductivă de Dimitris Antonakakis. Acest text scurt este într-un fel un testament spiritual al lui Le Corbusier. Importanța conștiinței și atitudinii morale a arhitectului și urbanistului, greutatea educației sale, responsabilitatea față de „fratele nostru om”, arhitectura ca misiune socială care necesită dedicare și dăruire din partea celor care o slujesc, creația arhitecturală ca o creație vie, locuința ca o carapace a vieții și adăpost pentru om, armonizarea arhitecturii cu mediul său, Legea Soarelui, a topografiei și a scării, dimensiunea poetică a operei, sunt doar câteva dintre ideile care sunt accentuate cu un limbaj încărcat în acest unic „manifest”, care păstrează intact caracterul său clasic și actualitatea sa.
