Arată cât de „ușor” microfonul își transmite semnalul către echipament (consolă, placă de sunet, amplificator). Se exprimă în Ohm (Ω).

• Rezistență mică (≤ 600 Ω): Semnal stabil, mai puțin zgomot, ideală pentru echipamente profesionale și distanțe mari de cablu.
• Rezistență medie (600 – 1.000 Ω): Echilibru bun, des întâlnită la utilizare live și generală.
• Rezistență mare (> 1.000 Ω): Mai sensibilă la pierderi și zgomot, de obicei la echipamente mai vechi sau speciale.

Max SPL (Nivelul Maxim de Presiune Sonoră) este nivelul maxim de presiune sonoră (în dB) pe care un microfon îl poate suporta înainte de a începe să distorsioneze sunetul.

• Max SPL ridicat (de exemplu, 140-160dB): Ideal pentru înregistrarea surselor zgomotoase, cum ar fi tobele, chitara amplificată sau concertele live.
• Max SPL mai mic (de exemplu, 120dB): Potrivit pentru voci și înregistrări mai blânde.

Cu cât Max SPL este mai mare, cu atât sunetele mai puternice poate capta fără distorsiuni.

Arată diferența dintre semnalul util și zgomotul microfonului. Cu cât valoarea în dB este mai mare, cu atât sunetul este mai clar. Un microfon cu SNR scăzut poate suna „zgomotos”, mai ales în medii silențioase sau atunci când înregistrează sunete de intensitate redusă. În schimb, un SNR ridicat înseamnă că zgomotul este minim în comparație cu sunetul pe care dorim să-l înregistrăm, oferind un rezultat mai profesional, clar și detaliat, ideal pentru studio, voce sau înregistrări de înaltă calitate.

• 35 – 60 dB (SNR scăzut): Zgomot evident. Potrivit pentru utilizare ocazională sau surse sonore puternice.
• 60 – 90 dB (SNR mediu): Echilibru bun între semnal și zgomot. Potrivit pentru reprezentații live și utilizare generală.
• 90 – 110 dB (SNR ridicat): Semnal foarte clar cu zgomot minim. Ideal pentru studio, voce și înregistrări de înaltă calitate.