În mijlocul febrei revoluționare, decada 1820 a ridicat probleme cruciale pentru posibilitatea societății politice grecești regenerată de a acționa ca un subiect colectiv. Viziunea Adunărilor Naționale ale Luptelor viza o comunitate de cetățeni activi, nu un sistem politic bazat pe o sumă de indivizi.

Pe de altă parte, suflul renașterii grecești, cu perspectivele, conflictele interne, impasurile și ezitările înregistrate, a conturat o nouă realitate care a urmat, adaptându-se adesea la dorințele, la parametrii constituirii statelor naționale din secolul XX.

În capitolele acestui volum se explorează interacțiunile dintre concepțiile politice, contextul istoric și identitatea națională.

Volumul este împărțit în trei părți: a) Constituirea Politică și Comunitatea Politică, b) Identitatea Națională și Mediu Internațional, c) Moștenire, Provocări și Perspective. În acest fel, se încearcă o evaluare interdisciplinară a unor aspecte particulare ale patrimoniului politic și național al decadelor din 1820.