După experiența directă a morții unei tradiții bogate și pline de farmec, Richard Hamilton a identificat ultimii povestitori rămași ai Marocului, înregistrând povești pline de mister și frumusețe din Maghreb. Marrakech este inima și forța vitală a vechii tradiții narative a Marocului. De aproape o mie de ani, povestitorii se adună în Jemaa el-Fnaa, legendara piață a orașului, pentru a spune legende și basme străvechi audiențelor care rămân fermecate. Totuși, acest lanț unic de tradiție orală, care a fost transmis fără întreruperi de la o generație la alta, este pe cale de dispariție. Competiția la care sunt supuși de televiziune, filme și internet a distrat audiența de la povestitori și puțini sunt cei care mai doresc să învețe poveștile și să le continue moștenirea. Basmele marocane au un impact educațional, religios și moral imens asupra publicului lor, oferind valori și îndrumări eterne celor care le ascultă. În absența lor, riscăm să pierdem ceva din sufletul național al Marocului și, de asemenea, o parte din patrimoniul tangibil al lumii. Cei care i-au ascultat pe povestitorii din Marrakech din proprie experiență au fost martorii unui fenomen care nu mai face parte din această lume, un tezaur la fel de valoros ca și cele mai amenințate specii de pe planetă și de o importanță inestimabilă pentru umanitate.