Piesa „În Ofelia nu a murit” are în prim-plan două personaje, doi actori, două roluri; este vorba despre doi eroi shakespearieni, Hamlet și Macbeth. Cei doi bărbați sunt parțial paralizați fizic, deoarece, după cum spune Hamlet, îmi paralizez corpul pentru a nu-mi provoca niciun rău conștiința.

Cu toate acestea, gândirea lor rămâne pătrunzătoare și vie, deși adesea pare confuză sau neclară. Printr-un dialog delirant, fac referire la politica imperialistă atemporală a oamenilor, de la antichitate și din vremurile romane până la Hitler și Al Doilea Război Mondial, precum și la politica colonială și frica de necredincioși.

Povestea este inspirată de ideologia pan-arabă de eliberare a vremii în care a fost scrisă și de eliberarea artei în țările arabe post-coloniale.