Pe 17 mai 1980, în ajunul alegerilor prezidențiale din Peru, cinci oameni cu cagule au invadat un mic oraș din inima Anzilor. Au dat foc urnelor de vot și au dispărut în noapte, înainte să apuce să planteze un steag roșu cu secera și ciocanul în piața centrală. Singurul bărbat care a fost prins a doua dimineață a jurat credință unui grup numit "Sendero Luminoso". Această poveste descrie cum acest grup de gherilă feroce a întreprins o campanie teroristă de zece ani și cum polițiști și jurnaliști curajoși au reușit să îi aducă în fața justiției. "Sendero Luminoso", descris de un document al Departamentului de Stat al SUA ca fiind „rece și sălbatic”, a organizat atentate cu bombă, asasinate și masacre în orașe, zone rurale și jungle din Peru, cu scopul de a lua puterea și de a impune un regim guvernamental comunist. La conducerea sa era profesorul devenit revoluționar, Abimael Guzmán, care a început conflictul gherilă împreună cu două femei: carismatica sa tânără soție, Augusta La Torre, și puternica Elena Iparraguirre, care s-a căsătorit cu Guzmán la scurt timp după moartea misterioasă a Augustei. Devotamentul lor fanatic față de o ideologie perimată și dogmatică și reacția sângeroasă a armatei au condus la moartea a aproape 70.000 de peruvieni. Opera narativă a lui Orin Starn și Miguel La Serna despre Sendero Luminoso este în același timp panoramică și intimă, plasată în contextul tulburărilor socio-economice ale tranziției dificile a Peruului de la dictatura militară la democrație. Cititorii pătrund în inima revoluției și în viața și țara care aproape au fost distruse. Auzim vocile sătenilor din munți care au organizat o rezistență rurală intensă și ne întâlnim cu neîncetata activistă de culoare María Elena Moyano și cu laureatul Nobel Mario Vargas Llosa, care fiecare au luptat pentru a pune capăt vărsării de sânge. Cu o scriitură abilă, "Sendero Luminoso" oferă o narațiune extrem de detaliată a unui război mai puțin cunoscut care nu ar trebui niciodată uitat.