Istoria metafizicii occidentale, începând de la Platon, este caracterizată de dualismul dintre ființă și aparență. Ceea ce este cu adevărat ceva (existența sa reală) este considerat a fi ascuns în spatele „simplilor aparențe” prin care se manifestă. Gânditorii europeni ai secolului XX au răsturnat radical acest mod de gândire. „Aparența” a început să fie luată în serios, cu un observator implicat în evenimentul dinamic al percepției. În această carte importantă, Henri Bortoft ne ghidează prin această perspectivă dinamică, explorând teme precum cum diferențiem lucrurile, cum găsim sens și relația dintre gândire și cuvinte. Extinzând domeniul de aplicare al cărții sale anterioare, Întregimea Naturii, Bortoft arată cum intuițiile goetheene se combină cu această perspectivă dinamică în filosofia continentală, oferind o „viață semnificativă” trăită activ. Această carte va interesa pe oricine dorește să înțeleagă contribuția și impactul mai larg al gândirii europene moderne asupra lumii de astăzi. Pagini: 240, Dimensiuni: 15.6x15.6cm