Floarea de colț (pe căciulă și pe manșetele uniformei) – simbol și astăzi al „eticului militar german excelent atât în timp de pace, cât și în vremuri de război” – a fost insigna Diviziei Montane 1 din Wehrmacht, o unitate de elită care a fost reînființată cu același nume în rândurile Bundeswehr, armata federală germană, de către foști lideri ai Wehrmacht-ului la unsprezece ani după încheierea războiului.

În cultivarea acestei tradiții, dar și a unui întreg mit, sunt ascunse crimele de război comise pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Cum a fost posibil să se întâmple? Cine a dat ordinele criminale, cine a fost obedient, cât de inumane au fost executate și cu ce justificări absurde au fost suspendate toate anchetele preliminare, astfel încât autorii să nu fie niciodată pedepsiți?

H. F. Mayer, după o cercetare de cincisprezece ani în arhive și zeci de interviuri cu martori oculari și prin aproximativ 200 de fotografii și documente, urmărește traiectoria diviziei în Polonia, Franța, Uniunea Sovietică, dar mai ales în Balcani. În Iugoslavia împotriva partizanilor lui Tito, în Albania, Epir, Macedonia de Vest, Tesalia și Aitolocarnania – unde, ca represalii pentru atacurile partizanilor, sute de civili au fost uciși, printre care mulți femei și copii, iar peste 300 de sate au fost complet distruse – dar și în Cefalonia și Corfu, unde peste 2.000 de prizonieri de război italieni au fost executați.

Se face o mențiune specială privind deportările evreilor din zona de responsabilitate a Diviziei Montane 1, iar noi probe sunt prezentate referitor la controversata „înțelegere de onoare” între germani și Zervas, care a dus la un moratoriu între Wehrmacht și EDES.