În zilele noastre, din ce în ce mai mulți părinți își încredințează copiii, încă din perioada bebelușiei, spațiilor și structurilor de educație și îngrijire. În aceste locuri de primire, educatorii profesioniști sunt chemați să facă ceva atât de familiar și totodată atât de diferit: să îngrijească, în cadrul unei comunități, sugari și copii mici care nu le aparțin. În acest scop, ei pot să se inspire din abordarea filozofică și etică a pionierului Emmi Pikler – abordarea picleriană sau pedagogia Pikler – și să aplice principiile acesteia.

Principiile Emmei Pikler – mobilitatea liberă, acțiunea spontană, educatorul de referință care garantează stabilitatea și continuitatea, observația ca instrument pedagogic, munca în echipă a celor implicați (educatori, părinți, echipe interdisciplinare) cu atenție individualizată pentru fiecare copil etc. – sunt complet în armonie cu cele mai recente cunoștințe despre dezvoltarea sugarilor.

Prezenta lucrare colectivă descrie în detaliu aspectele și aplicarea abordării picleriane, care își propune să ofere fiecărui copil, având în vedere absența părinților săi, un sentiment adecvat de siguranță astfel încât să-și petreacă zilele cu plăcere într-o structură și să beneficieze de tot ceea ce are la dispoziție. Cu practicile corespunzătoare și atitudinea potrivită din partea adultului, copilul va crește, va învăța și își va construi propria identitate, va învăța cum să descopere lumea, să interacționeze cu ceilalți...