Ce care trebuia să fie doar o prefață la traducerea lui Shakespeare de către fiu, François-Victor Hugo, devine datorită tatălui un adevărat tratat despre geniul, apărut în 1864.
Pornind de la o dinastie care include pe Homer, Eschylus, Dante, Rabelais sau chiar Cervantes, Hugo elaborează o teorie și o nouă istorie, cea a geniilor, care înlocuiește cea a generalilor și tiranilor.
Le prezintă într-o narațiune poetică de idei, într-o formă atât de originală încât o întâlnim doar la Nietzsche, Péguy, Valéry sau Malraux.
Este, de asemenea, ocazia pentru Hugo, aflat în exil la Guernesey, să facă o bilanț al romantismului - făcând, aproape neșoptit, propria sa autobiografie intelectuală - și să anunțe modernitatea literară.
Cartea-monstru, cu o erudiție nebună, William Shakespeare este mai ales omagiul adus de Hugo eternității artei și nemuririi creatorilor.
