Acum șapte sute de ani, trei bărbați au debarcat dintr-o mică galera pe faleza pavimentată din Veneția. Nimeni nu îi aștepta, iar întoarcerea lor în patria natală ar fi trecut neobservată, dacă nu s-ar fi remarcat prin haina zdrențuită pe care o purtau și prin „mirosul insuportabil tătăresc pe care îl emanau și în felul în care vorbeau”. Așa este descrisă întoarcerea lui Marco Polo în Italia după mai bine de douăzeci de ani de absență.

Dar întoarcerea de unde anume? Îmbinând cu măiestrie disciplina științifică cu un umor subtil, sinologul Frances Wood demontează cu argumente și surse indiscutabile convingerea general răspândită că Marco Polo a călătorit în China și ulterior și-a dictat jurnalul de călătorie pentru a împărtăși experiențe și cunoștințe din prima mână cu contemporanii săi. Imaginația populară care îl plasează printre pionierii exploratorilor din Vest (Columbus, Magellan, Da Gama) a ignorat numeroase inexactități, contradicții, inhomogenități și omisiuni ale textului original și le-a reprodus timp de secole în milioane de exemplare și variante ca un document autentic al unei fascinante rătăciri europene în Orientul Îndepărtat.

În cele din urmă, Marco Polo a mers în China? Și noi, am citit Călătoriile lui?

Între 1985 și 2017, Frances Wood a publicat douăsprezece studii notabile de sinologie, cea mai controversată fiind cea de față (1985). Este vorba despre o cercetare istorică amănunțită în arhive și surse, dar și despre o analiză stilistică și factuală a Călătoriilor lui Marco Polo, care pornește de la bănuiala întemeiată formulată pentru prima dată în 1966 de celebrul mongolist german Herbert Franke și readusă în discuție de renumitul istoric al artei asiatice de la Oxford, Craig Clunas, că este vorba despre relatarea unei călătorii adevărate, dar despre un text colectiv-ansamblu din poveștile altor călători din Est.