Cunoașterea minții, la fel ca și a vieții, se schimbă continuu. Este foarte posibil ca, atunci când ajungem la capăt, să realizăm că încă nu am înțeles începutul. Pentru a continua drumul nostru, va trebui să acceptăm umil acest paradox.

Asta se întâmplă cu măștile. Energia pe care o cheltuim pentru a ascunde adevărul nu o putem folosi pentru a trăi viața noastră - cu atât mai puțin pentru a trăi fericiți. Această uzură provoacă o neliniște cronică a neîmplinirii și duce întotdeauna la un comportament toxic și autodestructiv, care de multe ori ia forma unei boli (fizice sau mintale), care poate să se manifeste cu o explozie violentă, de neînțeles pentru toți.

După toate acestea, nu este greu de înțeles că drumul spiritual - o cale concepută pentru a ne conduce la esența existenței noastre - poate funcționa ca un medicament sau chiar ca un mijloc de protecție împotriva unor astfel de procese.

Este foarte greu - aproape imposibil - să rămânem sănătoși atunci când trăim necinstit, și dacă aceasta este valabil pentru nivelul spiritual, este cu atât mai adevărat pentru cel psihic. Sufletul nostru se deschide, ne acceptă și găsește vindecare atunci când lasă deoparte atitudinile artificiale și rolurile false.

Asta este cea de-a cincea și ultima FOLIE A CĂII a psihiatrului argentinian, o esență a celei mai mature și cristalizate perioade din viața sa. Drumul spiritual marchează sfârșitul unei călătorii, care, în apogeul său, se îndreaptă spre căutarea a ceea ce este imaterial și transcendent, în încercarea omului de a scăpa de obsesiile și prejudecățile sale.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]