Te aștepți zile, luni, ani, la o întâlnire aranjată. Încă nu a venit. Nu s-a arătat. A întârziat foarte mult [...] Îți voi spune eu și chiar dacă te va durea. Nu va veni. Nu mai aștepta. Nu pentru că te respinge. Ci pentru că pur și simplu nu poate veni. Niciodată nu ți-a promis asta. Tu ți-ai imaginat, tu ai avut nevoie să crezi [...]

Nu va veni niciodată ziua în care înăuntrul tău va apărea o persoană bine îmbrăcată, perfectă, impecabilă, fără păcat, fără cusur. Nu, nu va veni. Nu poate veni, pentru că pur și simplu nu există [...] și tu ți-ai dorit asta în adâncul tău, ca o scuză, ca o justificare, pentru a nu începe niciodată călătoria [...]

Începe drumul, chiar dacă nu te simți pregătit. Și chiar dacă nu te simți perfect, bun și minunat [...] „Dar nu știu drumul...”, vei spune. Nu trebuie să-l cunoști; nu este necesar. Când mergi, drumurile se deschid și vezi cum apar poteci peste tot.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]