De ce individul manifestă în mijlocul mulțimii trăsături pe care nu le arată atunci când este și acționează singur? De ce, sub influența masei, de exemplu, abilitățile sale cognitive scad, are reacții emoționale extreme sau își demonstrează altruismul și dăruirea de sine? Aceasta consideră Freud ca fiind întrebarea esențială a unei psihologii a maselor.

Și nu se ocupă de ea doar pentru că „fenomenele de masă” încep să domine societatea vremii sale, nici pentru că în perioada matură a gândirii sale aspiră să contureze o abordare mai largă a cunoașterii umane, dincolo de patologia pacientului individual. Pentru el, psihologia individuală nu poate exista dezlipită de influența celorlalți; a apărut, în final, din psihologia masei.

Așadar, făcând o incursiune în teoriile vremii sale despre formarea masei, Freud va susține că formarea acesteia se datorează în primul rând relațiilor libidinale. Astfel, el își va continua expedițiile temerare în preistorie, unde va întâlni formarea masei primordiale și a hoardei primitive, cu scopul de a explica relațiile emoționale dintre indivizi, dar și cu liderul, pornind de la uciderea părinților primordiali.

Concepturi precum identificarea, dar și un nou nivel al Eului, idealul Eului, vor fi folosite pentru a clarifica misterul influenței pe care liderii o exercită asupra indivizilor din masă. La fel și conceptul de hipnoză, la care Freud revine, pentru a reafirma relațiile privilegiate, dar și enigmatice, dintre aceasta și inconștient.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]