Scriam în Prologul Seriei noastre intitulată "Părinți contemporani" și următoarele: «Deoarece, în parcursul său de două mii de ani, Biserica lui Hristos a avut întotdeauna în rândurile sale sfinți, acceptăm fără cea mai mică îndoială că și în vremurile noastre trăiesc și se evidențiază sfinți. Doar că acest lucru, potrivit rânduielii ortodoxe, este certificat Sinodal. 

De aceea și creștinii trebuie să evite exagerările, în ceea ce privește părinții contemporani. Să nu se grăbească să-i proclame în mod necuvenit ca sfinți, numindu-i astfel sau pictându-le icoane, adăugând aureolă în jurul capului lor. Să le urmeze viața, să aplice cuvântul lor luminat și să se roage ca Biserica noastră, atunci când va veni plinirea vremii, să-i includă în ceata sfinților». 

Și plinirea vremii nu a întârziat să vină pentru Părintele Porfirie, deoarece la 22 de ani după adormirea sa cuvioasă (2.12.1991), Patriarhia Ecumenică, printr-un Act Patriarhal și Sinodal, "l-a înscris în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe pe ieromonahul Porfirie, Kavsokalyvitul" [...] (Din ediție) Naștere și copilărie dificilă Spre Muntele Athos. Două încercări eșuate și una reușită La Schitul Kavsokalyvia (1918-1925) Primește harul rugăciunii și darul vederii înainte de a reveni în lume Cincisprezece ani în Evia (1925-1940) Policlinica Atenei: Aproape de suferința omenească (1940-1973) La Sfântul Nicolae din Kallisia, Penteli Visul se împlinește: Zidește Mănăstire la Milesi Testamentul său duhovnicesc Adormirea sa cuvioasă (2.12.1991) CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE CUVIOȘUL PORFIRIE