Din 1994 încoace, Senna nu este o persoană, ci o pierdere, o nostalgie și o dureroasă absență întruchipată prin trăsăturile sale: privirea melancolică, casca galbenă, mănușile uzate, steagul brazilian care flutură din cockpit, strigătul la linia de sosire, un trofeu ridicat cu efort extraordinar pe podiumul victoriei.

Ayrton Senna este îngerul nostalgiei, al saudade brazilian. Senna: Spiritul Vitezei își propune să analizeze eroul și fenomenul, disecând în același timp nostalgia insuportabilă, absența inimaginabilă a unei persoane excepționale, cea mai mare stea pe care Formula 1 l-a avut vreodată, o personalitate mult mai importantă decât însăși competiția.

„...imitându-l pe Senna și aplicând principiile sale în propria mea lucrare, am realizat că prin această metodă de empatie îl înțelegeam mai bine pe Senna prin mine, la fel cum îl înțelegeam mai bine pe mine prin Senna. Se pare că relațiile de o asemenea intensitate se formează foarte rar sau poate doar o dată în timpul unei vieți de scriitor, așa că ar trebui să fiu recunoscător că am avut privilegiul de a trăi asta...”

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]