Pier Gynt este fără îndoială cea mai savuroasă dintre toate poeziile lui Ibsen. Poetul nu este încă pe deplin stăpân pe arta sa. Dar ai ca și compensație o poezie mai robustă și este atât de bogat încât s-ar putea spune că împrăștie în jurul său perle.

Ca o personificare satirică a unei mentalități a unui popor, se poate plasa Pier Gynt în aceeași serie cu acele personaje pe care le-au creat poeții altor națiuni pentru a-i ridiculiza pe concetățenii lor, așa cum au făcut Cervantes și Dondé. Totuși, Don Quijote este o figură foarte mare, dacă o compari cu Pier Gynt. Tartarin este foarte mic. Cu toate acestea, și cei trei au legături comune.