Lumina este pretutindeni începutul. Pretutindeni primul și cel mai bun zeu. Ea scrie liniile, formează formele, colorează culorile... în fața ochilor oamenilor. Să vadă și să admire și să se înfricoșeze. Lumina desfășoară timpul și îl pliază din nou. În palma sa, ține cristalele strălucitoare ale gândului și mărgelele negre ale fricii. Le amestecă și le distribuie. Glorifică în unele locuri și orbește în altele. Arată adevărul în unele locuri și îl ascunde în altele. Are o mie de limbi: șoptește, cântă, rage ca o fiară. Doar aici, Lumina are propria sa voce unică. Este marea abundentă care strălucește chiar și noaptea? Sunt pietrele albe care strălucesc în soare? Nu știu. Oricum, orice poveste atinge, o face nou-nouță. Și oamenii rămân fermecați și o ascultă, ca și cum nu ar fi auzit-o niciodată - chiar dacă este propria lor poveste. Această serie de "Povești Istorice" încearcă să acopere o perioadă semnificativă și îndelungată a istoriei noastre, antichitatea, și să convingă tinerii și bătrânii - mai ales tinerii! - că... Istoria nu este doar o lecție.