Ce știa Papa Pius al XII-lea despre atrocitățile comise în timpul războiului și când a aflat despre acestea? Oare, Sfântul Scaun a făcut tot ce a fost posibil pentru a ajuta victimele barbariei naziste? Arhivele până acum nepublicate ale Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun vin pentru prima dată să arunce lumină asupra rolului lui Pius al XII-lea și al Vaticanului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: în corespondența sa cu președintele Roosevelt în scopul de a preveni escaladarea războiului, în sprijinul oferit rețelei „Calea Evacuării” din Roma pentru a ajuta persoanele persecutate, în eforturile diplomatice ale Sfântului Scaun de a răsturna politica Terțului Reich, în respingerea legilor rasiale ale lui Pétain, în organizarea desfășurării de botezuri de urgență pentru ca mii de evrei să evite deportarea sau, chiar, în denunțarea preoților naziști care guvernau Slovacia.

Aceaste documente unice dezvăluie influența subterană a Vaticanului și rolul crucial jucat de Papă în Europa ocupată de naziști. Este vorba despre arta diplomației „blânde” într-unul dintre cele mai importante momente ale sale.

„Binele nu face zgomot”: Când Pius al XII-lea s-a opus naziștilor. Deschiderea arhivelor Sfântului Scaun referitoare la pontificatul lui Pius al XII-lea începe să dea roade. În captivantul său volum, Johann Igges dezvăluie o mulțime de documente importante despre activitatea Sfântului Scaun în favoarea evreilor. Printre revelațiile acestei cărți se numără și relatarea aventurii unei Notificări de protest a Sfântului Scaun către ministrul de externe al Reich-ului (în martie 1943), care a fost citită de autoritățile naziste, dar a fost ulterior returnată. Această respingere a unei petiții oficiale echivala, în realitate, cu o ruptură în relațiile diplomatice dintre ei.

Într-o carte-publicație, bazată pe mii de documente inedite, arhivistul Vaticanului Johann Igges dezvăluie amploarea acțiunilor Sfântului Scaun în favoarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.