La intrarea lor în al Doilea Război Mondial, strategia principală a comandamentului SUA prevedea că tancurile nu vor fi utilizate pentru a se angaja în bătălii cu tancurile inamice. În schimb, tancurile ar fi reprezenta vârful blindat pentru penetrarea pozițiilor inamice. Tancurile inamice urmau să fie distruse cu arme speciale, denumite distrugătoare de tancuri.
Deși arma de 3 inci a M10 era superioară față de cea care se afla pe tancurile americane anterioare, s-a constatat că era insuficientă în fața greutății crescânde a blindajului german. O armă și mai mare, 90mm M3, a fost montată pe o nouă turelă deschisă, mai mare, pe 100 de vehicule noi proiectate în acest scop, precum și prin reconstrucția M10A1, în principal de către unitățile de instruire ale SUA. Pe măsură ce aprovizionarea cu aceste șasiuri s-a diminuat, au fost create vehicule suplimentare prin conversia tancurilor M10 pe motorină, rezultând M36B2. M36B1 a fost construit în întregime ca distrugător de tancuri, folosind un șasiu bazat pe cel al M4A3, dar cu turelă standard M36. Examinarea unor vehicule rare supraviețuitoare sugerează că șasiurile M36B1 au fost construite special pentru acest scop și nu au fost pur și simplu șasiuri M4A3 convertite.
Deși strategia americană anti-tanc s-a schimbat, făcând toți distrugătorii de tancuri depășiți după al Doilea Război Mondial, multe dintre aceste vehicule au fost livrate altor țări și, de fapt, unele au supraviețuit ca vehicule militare până în secolul XXI.
Pagini: 128, Dimensiuni: 18.9x18.9cm
