Cavalerii Sfântului Ioan au evoluat în timpul cruciadelor dintr-un ordin monastic care oferea găzduire pelerinilor creștini ce vizitau Ierusalimul. Nevoia de a furniza escorte armate pelerinilor a dus la transformarea lor într-un Ordin Militar. Râvna și disciplina lor i-au definit ca o componentă de elită a celor mai multe trupe ale cruciaților, iar Cavalerii Ospitalieri (cum erau cunoscuți) au participat la aproape toate conflictele majore, inclusiv la Hattin, Acra și Arsuf. După recucerirea Regatelor Cruciaților de către musulmani, Ordinul a continuat să lupte dintr-o nouă bază, inițial în Rodos și apoi în Malta. Mutându-se pe mare, cavalerii au devenit una dintre marile puteri navale din Mediterana, apărând navigația comercială creștină de pirații barbaresci (și îndreptându-se din ce în ce mai mult către piraterie pe măsură ce fondurile din domeniile lor din Europa se epuizau). Au oferit o apărare crucială împotriva expansiunii islamice în Mediterana, rezistând hotărât unui asediu masiv al Maltei de către turcii otomani în 1565. Ordinul a rămas o forță semnificativă în Mediterana până la înfrângerea sa de către Napoleon în 1798.