Odată cu izbucnirea Revoluției Grecești, s-au constituit organe administrative informale la nivel local, cu ajutorul cărora forțele revoluționare abordau în primul rând noile nevoi create de regimul de război: recrutarea, aprovizionarea, conducerea forțelor revoluționare.

Printre acești precursoare ai administrației naționale, Senatul Peloponezian este poate cel care are cea mai puternică marcă. A fost o naștere a necesității, dar este și o instituție în care a coexistat efortul național de unificare a statului, cu puternicele controverse locale, sociale și politice care au apărut și din dinamica însuși a Revoluției.

Această instituție distinctă, care a jucat un rol decisiv în organizarea administrativă a regiuni revoltațe, în organizarea logisticii trupelor armate și în consolidarea Luptei, a fost discutată într-o conferință organizată de Fundația de binefacere Mihail N. Stasinopoulos – BIOCHALCO și Institutul de Cercetări Istorice al Fundației Naționale de Cercetări.

În acest volum sunt incluse prezentările conferinței, distribuite pe două axe care se referă la problema istorică a creației Senatului Peloponezian și la documentele istorice care sunt legate de momente semnificative din parcursul său.