În această lucrare, din întregul spectru al dreptului substanțial (principii generale ale dreptului civil, drept general și drept special al obligațiilor, drept real, dreptul familiei, dreptul succesoral, parte generală a dreptului comercial, dreptul societăților și al titlurilor de valoare, dreptul contractelor de leasing, factoring și franchising, dreptul agenților comerciali, al agenților comerciali și al distribuitorilor, dreptul proprietății industrale, dreptul asociațiilor în participare, dreptul mărcii, denumirii comerciale, creațiilor tehnice și concurenței, dreptul protecției consumatorilor, dreptul protecției datelor personale, dreptul protecției creanțelor împotriva instituțiilor de credit, dreptul scrisorii de garanție, drept bancar) și al dreptului procesual, sunt identificate acele creanțe ale dreptului privat, care sunt suficient de dificil de înțeles teoretic, deci și de aplicat în cazul concret, fiind astfel dificil de aplicat de către judecătorul măsurilor asigurătorii.

Judecătorul va fi ex officio obligat să identifice măsura asigurătorie potrivită pentru fiecare creanță ce poate fi asigurată, pentru a putea în cele din urmă să cerceteze și chestiunea crucială dacă această măsură produce sau nu o satisfacție totală interzisă a respectivei creanțe.

În prezenta lucrare se realizează o cercetare exhaustivă a acestor creanțe, pe de o parte în ceea ce privește conceptul lor legal, pe de altă parte în ceea ce privește măsura asigurătorie adecvată fiecăreia și, în al treilea rând, în ceea ce privește dacă această măsură încalcă sau nu clauza interzisă.