Atenienii și spartanii, obosiți de aventurile Războiului Peloponeziac, au fost nevoiți în 423 î.Hr. să încheie un armistițiu de un an. Clima nu era potrivită pentru satira politică, de aceea Aristofan, în „Norii”, pe care i-a prezentat în acel an la Marile Dionisii, a decis să parodieze educația timpului său.

Pe măsură ce se desfășoară lucrarea, se observă un atac virulent și calomnios împotriva lui Socrate și a sofistilor, ceea ce arată că Aristofan nu a putut sau nu a vrut să vadă adâncimea și lărgimea problemelor umaniste cu care se preocupau atunci toți cei care se ocupau de educație și, în general, de formarea tinerilor.