Aristofan în „Viespile”, care a fost pus în scenă în anul 422 î.Hr., satirizează mania pentru litigii a atenienilor și starea instanțelor lor. Desigur, nu pune la îndoială funcția juridică. Dimpotrivă, scopul său este refacerea instituției, care dintr-o funcție de control public și justiție a ajuns să fie o preocupare pentru un salariu mizer și o oportunitate de a măguli vanitatea unor cetățeni.

În același timp, poetul critică modul în care demagogii puternici, dar fără scrupule, exploatau judecătorii – care goleau visteria publică în timp ce majoritatea atenienilor sufereau de foame – influențându-i și adesea determinându-i să ia decizii nedrepte...