Zona Zomio este o denumire care a început să se stabilească în domeniul geografiei și studiilor istorice abia în ultimele decenii. Definește, în mare parte, spațiul geografic al platourilor din sud-estul Asiei, o zonă vastă, la altitudine de 300 de metri și mai sus, care se întinde pe cinci state (Vietnam, Cambodgia, Laos, Thailanda și Birmania) și patru provincii din sudul Chinei.

Acolo trăiesc aproximativ o sută de milioane de oameni, care aparțin unor populații minoritare și formează un mozaic etnic și cultural complex. A fost, și până într-un anumit punct rămâne, o „zonă de fractură” a formării statului, așa cum au fost istoric Caucazul și Balcanii.

A fost populată timp de cel puțin două milenii, de valuri succesive de fugari care au părăsit nucleele statale, „aristocrații orezului” din văi — din cauza invaziilor, raidurilor de sclavi, epidemiilor și muncii forțate — refugiindu-se în această zonă inaccesibilă care a încurajat devierea dialectelor, obiceiurilor, convingerilor religioase și identităților.