Cartea aceasta reprezintă o povestire unică și remarcabilă a experienței Catastrofei din Asia Mică.

Scrisă cu directitate și vividitate, fără niciun scop de a impresiona (autorul afirmă încă de la început că nu este un erou), în paginile sale vedem foamea, neajunsurile, greșelile strategice, anunțurile oficiale, atmosfera care domnea atunci, dar, mai ales, modul în care protagonistul însuși a trăit acea perioadă dramatică, ca un simplu soldat care, în ciuda întâlnirilor sale cu moartea, a reușit în cele din urmă să scape de coșmarul distrugerii și să se întoarcă acasă.

Textul său redă în mod vivid atmosfera zilelor. Narațiunea sa despre zilele de suferință ale retragerii haotice a armatei grecești din Afyon Karahisar păstrează încă mirosul întâlnirii zilnice cu moartea, cu lipsurile și suferințele. Cu o directitate caracteristică, stiloul său desfășoară pe hârtie lumea sa emoțională plină de tensiune și compune zilele și nopțile acestei perioade teribile, care rămâne până astăzi o parte integrantă a destinului modern grec.