Cartea își propune un tablou diferit al primelor treizeci de ani ai celei de-a III-a Republici Franceze, concentrându-se pe reconstrucția și modul de funcționare al Poliției din Paris după Comună.

Instrumentul principal al cercetării este dosarul polițienesc creat prin supravegherea secretă de lungă durată a socialistului Panagiotis Argiriadis. Membru al II-a Internaționale, editor de publicații socialiste, avocat militant și interlocutor privilegiat al grupurilor anarhiste și socialiste, Argiriadis rămâne activ politic până la moartea sa și își formează o rețea internațională de politică personală și ușor excentrică, prezentată aici pentru prima dată.

Dosarul său este examinat în confruntare cu alte surse, iar cercetarea ridică din nou problema examinării arhivelor poliției ca sursă istorică. Se evidențiază rolul birocrației, precum și practicile polițienești de reprimare și supraveghere, subliniind influența lor asupra grupurilor sociale și politice.

Se remarcă excepționala organizare a mecanismelor represive în Franța din ultimele decenii ale secolului XIX și comparația acestora cu practicile corespunzătoare de astăzi, care au transformat supravegherea, controlul și represiunea nu doar într-o știință, ci aproape într-o teologie.