„Cea mai remarcabilă istorie a biologiei care a fost scrisă vreodată.” — Michel Foucault
Cartea Calea vieții a savantului laureat al Premiului Nobel, François Jacob, este o lucrare de referință în istoria biologiei și științei. Concentrându-se pe ereditate, pe care Jacob o consideră caracteristica fundamentală a ființelor vii, el arată cum, încă din secolul al XVI-lea, înțelegerea științifică a trăsăturilor moștenite nu a evoluat într-un mod liniar și progresiv, de la eroare la adevăr, ci printr-o serie de cadre conceptuale. El dezvăluie cum aceste abordări interpretative succesive — concentrându-se pe structuri vizibile, structuri interne (în special celulele), evoluție, gene și ADN și alte molecule — fiecare are propria putere, dar și limitări.
Contestând fundamental modul în care este povestită istoria biologiei, la fel cum a făcut Thomas Kuhn prin „Structura revoluțiilor științifice” în istoria științei în ansamblu, Calea vieții a influențat profund felul în care oamenii de știință și istorici privesc trecutul, prezentul și viitorul biologiei.
