În toate țările ocupate de forțele Axei, un element comun a fost formarea de guverne pro-germane și fenomenul colaborării cu ocupantul. În multe cazuri, brutalitatea pe care aceștia au arătat-o față de populația civilă a depășit brutalitatea germanilor, care au realizat că colaborarea armată cu grecii ar alimenta schisma inter-greacă. În plus, în timp ce aceștia participau neîncetat la operațiunile de curățare ale germanilor împotriva comuniștilor rezistenți, ajutau să se „economisească sânge german prețios”.

Rezistența în Grecia a fost masivă și deosebit de activă. Cea mai importantă dintre numeroasele organizații rezistente a fost Frontul Național de Eliberare (EAM), care avea în Macedonia Grupul de Divizii din Macedonia (OMM). Printre forțele sale se afla Divizia Chimică a ELAS și în cadrul acesteia Regimentul 16 EAM Vermio, ai căror oameni s-au confruntat atât cu nemții, cât și cu colaboratorii lor înarmați. Unii dintre aceștia, precum Constantin Collindzas, s-au distins prin capacitatea lor administrativă și curajul.

La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și la înfrângerea forțelor Axei, spre deosebire de restul Europei, Rezistența din Grecia nu a devenit un „mit fondator” pentru formarea noii identități naționale postbelice, din cauza severei confruntări civile care a început în timpul ocupației, a continuat în Războiul Civil și a fost păstrată ca regim politic cel puțin până în 1974. O mare parte din acțiunea de rezistență a stângii, care era supusă persecuției, a rămas în negru timp de decenii, până când în anii 1980 EAM a fost recunoscută ca organizație de rezistență.

Cartea își propune să facă cunoscute pe scară largă faptele și persoanele care au acționat în mediul local și mai larg al Macedoniei ocupației, contribuind la păstrarea memoriei, dar și la reconstituirea, în măsura posibilului, a imaginii de ansamblu referitoare la ocupație și rezistență în zona Macedoniei.