Etica nicomahică este considerată una dintre cele mai mature și importante lucrări ale lui Aristotel și este una dintre cele mai fundamentale lucrări ale filozofiei occidentale. Pentru Aristotel, toate acțiunile umane sunt realizate pentru un anumit scop, adică pentru un anumit obiectiv care este fericirea – cea mai înaltă dintre toate bunurile. Potrivit filozofului, atingerea fericirii poate exista doar atunci când omul este virtuos.

Etica nicomahică este una dintre cele trei tratate care se ocupă cu analiza formelor și condițiilor eticii și virtuții intelectuale conform lui Aristotel. Aceasta examinează și analizează în detaliu problemele și conceptele cheie ridicate de filozof, cum ar fi fericirea, responsabilitatea, educația morală, virtuțile morale, înțelepciunea practică și prietenia.