Cărțile analizează originea istorică a teoriei psihosomatice în psihanaliză și, împreună cu aceasta, modurile în care clinicienii cu pregătire psihanalitică au încercat să înțeleagă și să abordeze pacienți cu simptome psihosomatice complexe.

Reexaminează relația minte-corp în psihanaliză, evitând dihotomiile din trecut între psihologic și corporal, dar și distincțiile din prezent între pacienți care simbolizează și pacienți care nu simbolizează.

Abordează probleme teoretice și clinice dintr-o perspectivă largă și sintetică. Beneficiul pacienților psihosomatici nu este promovat nici prin acceptarea fără discriminare a descoperirilor noi și impresive, nici prin respingerea modurilor consacrate de înțelegere a acestora.

Cărțile reprezintă o abordare care valorifică atât bogata istorie a trecutului, cât și noua lucrare captivantă din neurosciențe. Capitolul introductiv conturează chiar evoluția domeniului psihosomaticii psihanalitice.