Instalarea refugiaților din 1922 în județul Drama, precum și schimbările care au avut loc la nivel local, reprezintă tema acestei cărți. Scopul ei este de a relata epopeea restaurării și integrării rodnice a miilor de dezrădăcinați din locurile de baştină ale strămoșilor noștri. Prin urmare, se referă la anii dificili ai nevoii, ai efortului de a se rădăcina, dar și ai speranței.

Întoarcerea în acel trecut este încărcată de memoria oamenilor care au trăit dura experiență a refugierii, dar care au reușit să îmbogățească benefic comunitatea locală, marcând indisolubil parcursul ei ulterior.

În contextul istoric care s-a format după Catastrofa din Asia Mică și fluxul masiv de refugiați, zona a fost pusă în centrul priorităților naționale ca o provincie agricolă, de frontieră din nordul Greciei. Aceasta avea o serie de avantaje care favorizau absorbția celui mai mare procent de refugiați.

Colonizarea Dramei reprezintă un caz special de studiu în ceea ce privește organizarea restaurării refugiaților, integrarea noilor populații în comunitatea locală și intervențiile pentru dezvoltarea producției agricole și economiei.

Schimbul de populații din zonă a însemnat descompunerea unei lumi și apariția uneia noi. Moștenirea otomană, materială (moschei, școli, aziluri, băi, hanuri, fântâni, mori de apă etc.) sau imaterială (obiceiuri, practici sociale și de tradiție) este eliminată, în contextul aplicării politicilor de elenizare și consolidare a identității naționale.

Rearanjările observate, demografice, teritoriale, sociale, economice și culturale, au creat realități noi. Schimbările au fost profunde și tectonice. Schimbări care au lăsat amprente indestructibile asupra spațiului și memoriei.