În ultimii ani, în antropologie s-a înregistrat un interes crescut pentru etică, care s-a exprimat printr-o atenție semnificativă pentru elaborarea sau revizuirea codurilor deontologice în multe societăți antropologice din spațiul euro-american.

În această carte se încearcă o revizuire critică a politicilor etice din antropologie și a dinamicii care s-a dezvoltat, de-a lungul timpului, în interiorul unor societăți antropologice în procesul de formulare a codurilor lor deontologice. În această călătorie genealogică, autoarea își concentrează analiza asupra unor momente cheie ale transformărilor responsabilității etice a antropologilor, pe care le numește repere, deoarece acestea constituie puncte esențiale în evoluția politicilor etice și a cercetării antropologice însăși.

Revizuirea aceasta evidențiază rupturi semnificative în dinamica care s-a dezvoltat. În timp ce primele coduri susțineau o versiune radicală a antropologiei în care etica era strâns legată de un angajament politic al antropologilor față de oamenii cu care interacționau, din mijlocul anilor 1980, această situație s-a schimbat radical odată cu răspândirea politicilor neoliberale și a culturii controlului.

Codurile s-au conservat politic și par să facă parte din procesele birocratice de evaluare care contestă habitusul teoretic și metodologic acceptat până atunci al cercetării etnografice. Cu toate acestea, ele nu reprezintă pur și simplu practici nevinovate și neutre, raționale, ci par să fi devenit mai degrabă instrumente pentru exercitarea unor noi forme de guvernare, putere și control.

Responsabilitatea etică a antropologilor pare să se fi deplasat de la interlocutorii lor către numeroșii agenți care fac acum parte din procesul de cercetare și introduc constant noi reguli de control: finanțatori, angajatori, inspectori, comisii de etică. Toate acestea ridică întrebări legitime cu privire la utilitatea codurilor.