Prima utilizare îngrozitoare a armelor nucleare deasupra Hiroșimei și Nagasaki-ului, în august 1945, a fost cel mai controversat act de război din istorie, punând dramatic capăt Celui de-al Doilea Război Mondial, dar inaugurând în același timp epoca distrugerii în masă. Cu toate acestea, a fost, de asemenea, punctul culminant al unei istorii care se extinde dincolo de Japonia și Washington: finalizarea a decenii de realizări științifice și a secolelor de exploatare colonială. „Snake Dance” este narațiunea unei traiectorii care s-a transformat într-o căutare pentru a descoperi cum a ajuns omenirea în acest punct. Patrick Marnham călătorește de la palatele luxoase ale secolului al XIX-lea ale regelui Leopold al II-lea al Belgiei, construite cu bogății prădate din Congo, la uzina nucleară distrusă mortal din Kinshasa contemporană. Urmează transportul de uraniu din Congo în deșertul din New Mexico pentru testarea secretă a Proiectului Manhattan. Aici descoperă moștenirile lui Robert Oppenheimer și Aby Warburg, doi „părinți nebuni” care au abordat puterea mortală a științei secolului XX în moduri foarte diferite. Ambii au călătorit în New Mexico. Oppenheimer a fost onorat pentru construirea unei bombe, precursorul armelor care au înrobit omenirea. Warburg, condamnat la uitare și internat într-un spital psihiatric, își recapătă sănătatea mentală studiind obiceiurile nativilor americani din Sud-Vest, care de mii de ani practică tradiția „dansului șarpelui” încercând să valorifice puterea fulgerului. Circuitul se închide în Japonia. Confruntat cu dezastrul în centrala nucleară Fukushima în martie 2011, omul de știință, la fel ca dansatorii șarpelui, se confruntă cu o forță dincolo de controlul său. Întinzându-se peste trei continente și istoria civilizației, „Snake Dance” constituie atât o aventură intelectuală îndrăzneață, cât și un avertisment pentru umanitate.