Din perspectiva oamenilor care în țara lor fie se află într-un pericol iminent, fie trăiesc în condiții de sărăcie și mizerie, țările Uniunii Europene, unde domnește pacea și prosperitatea economică relativă, constituie o destinație dorită.
Grecia, țara din sudul Europei, în ultima decadă a primit și continuă să primească refugiați și migranți economici. Printre aceștia se numără și copii de vârstă școlară, ceea ce înseamnă că școala – de la grădiniță până la liceu – este chemată să contureze obiective de învățare, metode și conținuturi, precum și un climat pedagogic și practici pentru o abordare interculturală a învățării.
Însă cum percepe noua generație de educatori fenomenul refugiaților? Ce tip de educație consideră cea mai potrivită pentru elevii cu istoric de refugiu și cum înțelege abordarea interculturală? Cartea își propune să ofere răspunsuri la aceste întrebări, bazate pe date empirice provenite de la învățătorii potențiali.
Atât educația, cât și formarea continuă a educatorilor au un impact real atunci când designerii acestora cunosc modul în care gândesc destinatarii programelor respective.
