Anasonul, cunoscut și sub denumirea de Anis al lui Dioscoride, este o plantă erbacee, păroasă, care este cultivată din antichitate. Semințele sale sunt medicinale și aromatice. Se folosește la condimentarea deserturilor și la aromatizarea băuturilor, iar uleiul său esențial este util în farmacie.

Are flori mici albe și fruct păros, în formă de ou. Hipocrate credea că oprește strănutul, iar grecii antici îl foloseau pentru răceli. Romanii îl foloseau într-un desert pe care îl mâncau după masă pentru a digera mai bine.

Anasonul conține cumarine, flavonoide și ulei esențial cu principalul component trans-anetol. Are efect încălzitor și stimulativ, îmbunătățește digestia și are acțiune expectorantă. Este folosit împotriva tusei și este deosebit de eficient pentru problemele bronșice și astmul la copii.

Utilizarea sa este diversificată: infuzia semințelor este recomandată ca diuretic, ajută mamele care alăptează și se combină cu alte ierburi pentru probleme digestive. Extern, uleiul de anason poate fi incorporat în unguente pentru râie sau pentru a ajuta la eliminarea păduchilor.

În general, anasonul oferă multe proprietăți benefice care îl fac valoros atât în utilizările din bucătărie, cât și în medicina tradițională.