Dintre toate tragediile, Aristotel a evidențiat „Oedipul rege”. El îl considera un exemplu de artă dramatică și un capodoperă a intrigii.

Intriga nu este desfășurarea unui fir care conduce zdrobitor eroii tragici din întuneric spre lumină? Nu este soluția unei enigmă?

Această desfășurare a firului, care este și desfășurare a unei enigme, este urmărită episod după episod, cor după cor, de către autor pe cărările sale, ghidând cititorul – literat, om de teatru, filolog sau simplu muritor – către secretele ascunse ale operei, care într-un mod paradoxal nu conduc la înțelegerea acțiunilor, ci la autocunoaștere.