Un an s-a gândit Ibsen la subiectul piesei „Casa de păpuși”. În această perioadă, conform obiceiului său, a construit treptat, piatră cu piatră, personajele, le-a iluminat din diferite unghiuri, a căutat reacțiile care li se potriveau cel mai bine, cuvintele care le caracterizează într-un mod izbitor, desăvârșit.

Când vine momentul să-și compună materialul, își amintește că i s-a vorbit despre un vechi mănăstire, transformată în hotel, aproape de Amalfi. Părăsește Roma și se retrage acolo. Scrierea piesei „Casa de păpuși” îi va lua patru luni și ceva, de la manuscris la textul final.

Și în acești patru luni, Ibsen va stabili, chiar și cu unele instabilități suplimentare sau întoarceri la unele metode vechi, noua formă a operei dramatice, „ibseniană”.