În Neralia, un oraș de vis, construit deasupra apei, oamenii mergeau pe picioroange. Casele erau susținute de stâlpi, iar străzile erau râuri... Leopold avea cele mai înalte picioroange, făcute din lemn de salcie roșie. Mergea aproape de acoperișuri, pierdut în gândurile sale, ajungea până la nori și, din când în când, vorbea cu coada-șoricelului. Numai când se simțea singur, își apleca capul și privea orașul la picioarele sale. Oamenii aveau nevoie de ajutorul său pentru Marea Sărbătoare a Iernii...

O poveste emoționantă despre curaj și importanța de a-ți urma propriul drum. Picioroangele Roșii ale lui Eric Puybaret sunt mai relevante ca niciodată și o adăugire importantă la literatura mondială pentru copii.