În Europa postbelică, protestele erau peste tot. Pe ambele părți ale Cortinei de Fier, de la Paris la Praga, de la Milano la Wrocław, oamenii de rând au ieșit în stradă, luptând pentru o lume mai bună. Eforturile lor au culminat mai dramatic în 1968 și 1989, când mișcările de masă au măturat Europa și au rescris istoria acesteia.

În anii care au urmat, Joachim C. Häberlen susține că au apărut noi mișcări care au schimbat natura protestului. Activarea s-a mutat dincolo de demonstrațiile tradiționale, incluzând ocupații, „happening-uri” și camparea în centralele nucleare. Oamenii protestau prin modul în care se îmbrăcau, prin muzica pe care o ascultau, prin partenerii lor romantici și prin cluburile unde dansau toată noaptea. Noi mișcări s-au născut, cum ar fi antirasismul, eliberarea femeilor, eliberarea homosexualilor și ecologismul.

Unii dintre acești pași au avut succes, în timp ce alții au eșuat. Dar, de succes sau nu, povestea lor oferă o privire asupra unor drumuri care nu au fost urmate, asupra unor viitoruri care nu s-au realizat. Poveștile din cartea lui Häberlen ne invită să ne imaginăm viitoruri diferite: să luptăm, să eșuăm și să încercăm din nou. Într-o perioadă în care ni se spune că nu există alternative, ele ne arată că ar putea exista un alt drum.

Pagini: 512, Dimensiuni: 13.1x13.1cm