Nominalizat pentru premiile publicului Skroutz Book Awards 2025.

Prăbușirea frontului din Asia Mică (august 1922) și dezastrul ulterior din Asia Mică au fost până în prezent subiectul multor cercetări. Cu toate acestea, în aceste studii, puține sunt referirile la zecile de mii de ofițeri și soldați greci care au ajuns prizonieri de război în lagăre turcești de concentrare din Asia Mică.

Care a fost soarta acestor oameni în perioada 1919-1924? Care au fost condițiile lor de trai în timpul captivitații îndelungate? Câți dintre ei s-au întors în cele din urmă în țară? Când și în ce mod a avut loc repatrierea lor? La aceste și multe alte întrebări răspunde studiul de față, bazat pe numeroase texte autobiografice scrise de ofițeri și soldați care au fost prizonieri, precum și pe un bogat material arhivistic.

În plus, cartea investighează pentru prima dată rolul Comitetului Internațional al Crucii Roșii, care a preluat inspecția lagărelor turcești de concentrare ale prizonierilor greci, precum și relațiile interpersonale dezvoltate între prizonieri în timpul detenției lor în lagărele turcești, precum și cu gardienii lor.

Totodată, studiul examinează instrumentalizarea – în scopuri propagandistice – a prizonierilor de război atât de către partea greacă, cât și de cea turcă, în timp ce abordarea detaliată a problemei prizonierilor greci din Asia Mică conduce inevitabil la constatarea tragică că prizonierii greci au suferit cele mai violente tratamente și au înregistrat cea mai mare rată a mortalității comparativ cu celelalte naționalități de prizonieri din Marele Război.