Și dacă am fi călătorit împreună cu Odiseu pe corabia lui! În imaginația noastră, desigur, doar atât! Pentru că Marea Mediterană, până de curând, păstra în adâncurile sale, inaccesibile pentru noi, epavele scufundate. Care este însă realitatea istorică? Cum erau corăbiile miceniene și ale eroilor homerici? Din ce motive se deschideau „la largul mării” și care erau destinațiile lor? Ce căutau în călătoriile lor intermediteraneene și cum înfruntau dificultățile pe rutele maritime?

Cum era viața pe mare și unde căutau ancoraje sigure? Ce popoare navigau pe punțile corăbiilor și cum interacționau navigatorii și culturile lumii egeene cu cele ale Egiptului, Feniciei și Ciprului? Care erau secretele constructorilor de nave pentru alegerea lemnului și ce unelte aveau la dispoziție? Cum construiau corăbii fără schelet inițial și fără cuie?

Printr-o abordare spiralată, având ca punct de plecare lectura navală a „plutei” lui Odiseu, sunt comparate toate referințele din epopeele homerice la corăbii și călătorii maritime cu sursele arheologice: schițe de corăbii pe vase din Epoca Miceniană și Geometrică, paralele iconografice ale navelor culturilor maritime din SE Mediterană, epave pe întreaga întindere a Mediteranei pe o perioadă de o mie de ani (secolele XIV - V î.Hr.). Întrebări dificile sunt rezolvate prin studii tehnice și experimente.

Hărți, desene, reprezentări fotorealistice, fotografii ale săpăturilor subacvatice și ale obiectelor muzeale îmbogățesc imaginea corăbiilor și a vieții în călătoriile intermediteraneene. Pentru a iniția cititorul, autoarea a reconstruit subiectul său pe trei niveluri. Primul este nucleul cercetării sale științifice premiate de Academia din Atena (2006), prezentat într-un mod accesibil și ușor de înțeles pentru publicul larg.