La apogeul puterii sale, în jurul anului 660 î.Hr., imperiul asirian, centrat în nordul Irakului, exercita dominație de la Egipt până în Iran. Această vastă regiune era guvernată de o serie de regi care își promovau puterea prin construirea unor palate remarcabile, decorate cu sculpturi excepționale care înfățișau ceremonii regale, bătălii și activități de vânătoare. Întemeiat prin forță militară, imperiul a înflorit sub conducerea care muta zeci de mii de oameni pentru a servi statului, precum și sub îndrumarea învățaților care interpretau voința divină. Această carte analizează istoria Asiriei prin prisma familiei sale regale și a oficialilor care au comandat clădirile, arta și literatura sa remarcabile și care au pus bazele imperiilor ulterioare ale Babilonului și Persiei.