Dogma împarte, îndoiala unește. Am început să fac jurnalism de la nouăsprezece ani, când, deși eram student la ASE, m-au primit la „Ethnos”. Cum s-a întâmplat asta este o poveste fascinantă pe care vreau cândva să o scriu. Totuși, cu mult înainte, împreună cu colegii mei, făceam un ziar ca elev la cel de-al 11-lea gimnaziu mixt din Peristeri, „Ecoul Elevilor”. Chiar înainte de a termina gimnaziul, am fost… redactor-șef la o gazetă locală săptămânală, „Peristeri”.

În aprilie 1976 am devenit director al „Eliberării” și în 1987 al „Duminicii E”, până în 2007. Aceste 31 de ani încerc să îi descriu în această carte, pentru că pentru mine au fost, în adevăratul sens al cuvântului, de neuitat. În cei treizeci de ani petrecuți la conducerea „E” și „K.E.” am avut ocazia să cunosc îndeaproape și să devin prieten cu oameni de spirit și de artă.

Am cunoscut mulți politicieni, dar cu niciunul nu am devenit prieten apropiat. Totuși, am avut bucuria să cunosc mari artiști, scriitori și poeți, precum Antonis Samarakis, Mano Hadjidakis, Mikis Theodorakis, Michalis Kakogiannis, Pantelis Voulgaris, Iacovos Campanellis, Costas Gavras, Costas Tsoklis, Tito Patriche, Reno Apostolidis, Thanasis Niarchos, Dino Christianopoulos, Dionysis Savvopoulos, Giannis Markopoulos, Stavros Xarchakos, Mimi Plessas, Stamatis Kraounakis, Dimos Moutsis, Loukianos Kilaidoni, Thanos Mikroutsikos, Maria Farantouri, Elli Paspala, Jenny Karezi, Costas Kazakos, Anna Vagenas, dar și Aliki Vougiouklaki.

Odată l-am cunoscut îndeaproape și pe Ilie Kazan. Să nu uit nici de un prieten apropiat al meu, nu doar textier, ci și poet, Lefteris Papadopoulos. În afară de toate acestea, suntem amândoi suporteri ai AEK din naștere!